De multe ori privind absent
Vă tulbur cu prezența,
Iar de vă voi fi judecător
Îmi veți simți absența
De primăveri vorbind în Eco
Pârâuri ies din vaduri
Și peturile plutesc ușor
Pierdute printre valuri
Se frânge malul și în vag
A mai căzut un arbore
Plutind și el pe râu în jos
Nu-i barcă , doar catargul
Târziu vor înflori și pomi
Dar cine să-i privească
Doar cei ce sunt mai norocoși
Au timp să mai iubească
Aș vrea să pun totul la cap
E prea târziu îmi pare
Zăpezile se vor topi
Ce-o să mai fie oare ?
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.