Neamul
...
Voi, mai marii lumii ce subjugați sărmani,
Cum faceți de găsiți mereu cîțiva șacali,
Trădători de țară și iubitori de bani,
Să vă facă voia, de hoți și criminali?
...
Fără această haită de trădători mârșavi,
N-ați fi putut vreodată să ne fiți stăpâni
Și nici n-am fi ajuns un popor de sclavi,
Fără trădarea acestor nermernici neromâni!
...
De când e țara asta, mereu a fost învinsă
Nu prin luptă dreaptă, ci numai prin trădare,
Făclia libertății nici n-ar putea fi stinsă,
Când lupta este dreaptă și dusă cu onoare!
...
Doar că aleșii noștri ce spun că-s demnitari,
Și-au vîndut onoarea pe funcții și putere,
Escroci fără scrupule, actori duplicitari,
Doctori în minciună și în strâns avere!
...
Ei vor să distrugă ce-avem de la străbuni,
Ne-au vândut cu totul pentru averea lor,
S-au pus în slujba fiarei trădând acest popor,
Pierzându-și demnitatea de-a fi numiți români!
...
Dar istoria va face în felul ei dreptate,
Deasupra țării noastre mai este Dumnezeu
Și chiar de nu vedem, acolo, după moarte,
Toți acești nemernici vor pătimi din greu!
...
Putem spune orice de tot ce este-aici,
Că tot poporul ăsta de fapt e vinovat,
El tace și privește docil și resemnat,
La trădarea țării, noi toți fiind complici!
...
Nicicând această țară n-a fost mai jefuită,
Tocmai de cei cărora le-a fost dată-n pază,
Păcat de ea sărmana, că este locuită,
Nu de un neam ales, ci de un neam de groază!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.