Neverback - Agafia
Poezie adăugată de: Agafia

    marţi, 11 octombrie 2016

Încă o toamnă
se cerne prin ploi de castani:
îngenunchiată într-un gând
geruiesc cuvintele
pentru ziua fără mâine
când am să-mi fac cuib
în coarnele cerului.
neverback,
neverback
ţipă“goarna veşniciei”.
Tagore râde într-o haltă
sau poate într-o rană,
închipuie cercuri cu braţe arcuite
pe un chenar de lumină.
îi spun că mi-am uitat nemurirea
la mijlocul distanţei dintre pulbere şi păsări
neverback
neverback
îngână drumul la căpătâiul pietrei
unde am să mă curăţ de spini;
în trenul tuturor
şi-al nimănui
pândesc clipa
risipirii
armonia prestabilită
a inepuizabilei mişcări.



vezi mai multe poezii de: Agafia




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

După această lecturare, cred ca încep şi eu să strig in propria-mi goarnă a risipirii timpului în armonia prestabilită, când am să-mi fac cuib în coarnele cerului, NEVERBACK !
stefan doroftei doimaneanu
miercuri, 12 octombrie 2016


îmi face o deosebită plăcere să te citesc
oana
miercuri, 12 octombrie 2016


Multumesc, Anca! Sunt onorata de aceste aprecieri
Agafia (autor)
miercuri, 12 octombrie 2016


Aprecieri si din partea mea Agafia.
anca.
miercuri, 12 octombrie 2016


Un titlu deosebit si un text pe masura
Mari
marţi, 11 octombrie 2016


Multumesc, Lilika pentru trecere si apreciere.
Cu pretuire,
Agafia (autor)
marţi, 11 octombrie 2016


..lecturat cu placere ..admiratie sincera!!
Lilika
marţi, 11 octombrie 2016