Acasa nimanuia mi-am culcat
fluturele si paianjenul.
Nu va mai inmultiti, - am strigat la ei,
hraniti-va cu raze!
Fluture tu, sa visezi ovale!
Paianjane tu, sa visezi cifra sapte!
Acasa nimanuia mi-am pus
stele verzi ale durerii, in durere,
si aerul pe care-l mai am ,
In respiratia pietrelor, l-am pus.
Mi-e caine de pisica
si atat de cald de inghetare,
cum nu mi-a fost niciodata!
Acasa nimanuia
m-am stres pe mine insumi
cu un burete taios.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.