Aeroport De Toamnă - Nichita Stănescu
Adăugat de: ALapis

Tras înapoi de planeta auzeam îngeri,
auzeam pietrele,
galbenul, verdele
cum urcau noaptea spre centrul
pamîntului.

Aeroportul lansa diavoli cu coada aprinsa
si arzînd treptat treptat de la copite
pîna la crestet, si numai coarnele
le ramîneau întregi si se desfaceau
prabusindu-se
fiecare-n alta parte.

Timpul se sparsese;
fiecare apucam din el ce puteam,
si nici macar nu mai curgea peste tot
la fel:
în glezne trecea o luna,
în genunchi o zi, în coasta o ora
pe limba un minut si-n tîmpla
o secunda

, , De aceea încercam sa ne tinem
capetele cît mai departe de miezul pamîntului, , -
spuse cineva.

Dar
nu-l lua nimeni în seama.

Fiecare avea alt timp si-ncerca
sa treaga-nspre el planeta,
care însa se multumea numai
sa se rostogoleasca.

Auzeam îngeri. Stam la pînda
gat asa-i sar primului în spinare,
pregatindu-ma pentru o calatorie.



vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.