Aleg o sferă în care mă înscriu,
loc al luptelor de sferă
între tot ce este viu
şi tot ce-ar putea să moară.
Braţul şi piciorul, da
pot şi fără ele, sternul
umărul, aidoma
înjosesc fiind, eternul.
Aleg o sferă. Centrul ei,
îl mut din inimă-n afară
încep deci luptele de trei
de cinci, şi seria impară
cea care neagă, ne-mpărţind
în jumătăţi mereu perfecte
albul şi negrul, azmuţind,
în, oblice-nfruntări, directe.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.