Îi beam sânii
trupul ei devenise cârciumă
Îi sărutam cu ochii şi cu gura, pântecul,
discreţia ei devnise pângărire,
se lăsase de multă vreme de seară
când ea, zvârcolindu-se ca un şarpe,
încă trăia şi nu putea
să poată
să moară
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.