Doamne, apără poporul român.
Ai grijă de el şi
apără-l!
El este al tău
cu blândeţea lui de miel
şi cu răbdarea lui de taur
cu omenia lui
de floare de zăpadă
ce se vede pe geam, Doamne,
pe fereastră şi pe libertate!
Doamne!
poporul meu nu se spală de mine!
Eu nu mă spăl
de poporul meu!
Dacă-mi vine alt miros
decât mirosul lui,
mă spăl pe mâini
numai de propriile mele mâini
şi mă las legat
de boarea de zăpadă
a poporului meu.
Mărul se poate spăla
numai de măr,
de pomul mărului nu! De pom nu!
Apără, Doamne, poporul român
şi nu te spăla de el!
Pe maica mea
care m-a născut pe mine
am dăruit-o poporului român.
Dăruieşte-ţi, Doamne,
pe maica Ta, care te-a născut pe Tine,
poporului român!
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
ce frumos vedea Nichita,poporul roman..cu ce iubire a scris pentru el..
multumesc..
danab
marți, 15 septembrie 2015
Imi place daca citesc zece poezii de ale lui,deja imi curge inspiratia prin vene,
Este un clasic al versului alb si e cel mai bun.
Toata stima.
ALapis
duminică, 14 iunie 2015
O poezie frumoasa a marelui Nichita ! Ma bucur ca iti place si tie !
Adina Speranta
duminică, 14 iunie 2015