Un aparte miros de umbră de frunză
violent abator vegetal;
o, jupuire de lumină de pe stele cu ochiul,
cu ochiul cel mai nedorit.
julitură de toamnă, de un fel de suflet
care nu are dreptate niciodată.
Murdară privire!
Cu alte amintiri, - vrei tu, vrei tu
să stărui cu neruşinare în prezent!
Baie de mirosuri care nu spală;
secundă triunghiulară;
pătrată;
porcule!
Şi de ce mai trăieşti, porcule?
... mă întreabă casapul.
Din pură curiozitate, i-am răspuns,
din pură curiozitate, - grroh, grroh,
din pură curiozitate, - grroh, grroh!
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.