Pomule, copacule,
ai inimi cu miile
şi umbre, cu sutele -
nu te latră câinele.
Îţi ţii inimile-afară.
Îmi ţin inima în seară,
trupul meu o înconjoară,
Pomule, copacule,
ai inimi cu miile
şi umbre, cu sutele -
nu te latră câinele.
Numai inima mea - una
întruna mi-o latră luna.
Pomule, copacule,
ai inimi cu miile
şi umbre, cu sutele -
nu te latră câinele.
Dar când toamna dă în iarnă,
inimile ţi se darmă
de din verde către galben
cum văzui la domnul carpen.
Numai inima mea neagră
necăzută stă şi-ntreagă.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu