Norii se-nmulțesc
învinețindu-se cu lacrimi calde de ploaie.
La sold el are un fulger.
Ah, voi munți pietroși
ce alăptați cu piatră, Calea Lactee,
din al vostru uger de piatră, uger!
Părăsisem cu toții această foame,
capetele retezate mi le azvârlim în stele,
gâturile retezate gâlgâind de sânge
pătează marea cu un orizont.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu