Uită-te cum trec secundele
ca o armată!
Şi piatra creşte în continuare
din amintirile noastre!
Uită-te cum creşte piatra
şi ce dâră de praf în urma ei
secundele noastre…
„Aş plânge”, mi-a spus Homer.
„Aş plânge de voi.
Aş plânge, dar nu mai am ochi!”
Uită-te şi tu
şi uită-mă, Adame!
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.