Bocet pentru Meșterul Manole - Nicolae Dabija
Adăugat de: Adina Speranta

Ană, Ană...
soarele pe cer e-o rană.

Mănăstire
de iubire
vrui să-nalţ, spre pomenire,
dar ce-nalţ ziua, cu fală,
peste noapte se prăvală.

Ană, Ană,
lacrimă zidită-n strană.
Clopotele greu asud,
bat și nu se mai aud.

Ană, Ană,
soare-ascuns într-o broboană.
Unde ești?
Sub care piatră?
Să te pot zidi-nc-o dată.

Lumea asta
nu se ţine:
parcă nu-i clădită bine.
Se clatină-n vânt orfană.
Ană.

Ană.
Pictată din icoană.
....Eu,când văd că ea nu vine,
prind să mă zidesc pe mine.
Cerul ţipă-ntre cupole;
- Manole...
Manole!



vezi mai multe poezii de: Nicolae Dabija




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Ce imagini alese, o atmosferă atemporală. Durere pictată în cuvinte.
Lucia Eniu
marţi, 16 martie 2021