Frunză verde foaie lată
Săracă țară bogată!
Neam pribeag, nu undeva -
Emigrant în țara ta!
Tot ai zis c-așa ți-i scris:
Să fii liber doar închis!
Necăjitul meu popor,
Că-ți mai arde de umor!
Of, sătulule flămând
Lăngă ape însetând!
Cum cerșim cu gura mută
Pâinea tot de noi crescută.
Țara mea de oameni triști,
Mult mă mir că mai exiști,
Ciopârțită în bucăți
Că te mai găsesc pe hărți.
Tot mai tristă te apuc
De când corbii te conduc
Și te duc - șontâc! - De zor
Spre Mărețul viitor.
Săracă țară bogată,
Vine vântul să te bată,
Vine cerul să te ningă
Și toți morții să te plângă.
N-o să mori de două ori:
Larg ți-a fost în închisori
Și cald ți-a fost în Siberii,
Țară prinsă-ntre imperii.
Fii cu Dumnezeu atentă:
Te prefaci in-de-pen-den-tă,
Te prefaci c-ai fi stăpână -
Cu cătușele în mână!
Și iar verde foaie lată,
Săracă țară bogată,
Săracă țară furată,
Mai și cânți, trasă pe roată...
vezi mai multe poezii de: Nicolae Dabija