A fost odată unul, Ion Creangă
Crescut din brazda-n dangăt de talangă
În piept avea vâlvori de jerăgai
Si-acela mi-i strabun de sânge, mie.
Cu mana lui a dat să instrunească
Precum pe-o cobza limba romanească.
Și-a zdrăngănit c-un deget asudat
Tot cântece cum nu s-au mai cântat.
Dar cand s-a dus ca oamenii sub lut
Pe struna lui rugina s-a făcut...
Si m-a plăit as'noapte gândul un
Ca azi, din nou, se cade eu s-o instrun.
(Poezie scrisa la 11 ani, in timpul unei vacante la Humulesti)
vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cat de frumoasa,, fara cuvinte.
Cu drag
Flori
flori.paun
vineri, 04 martie 2016
Superba!!
estera
vineri, 04 martie 2016