Mai în jos de Ga-ra-gal
împăratul Ga-ra-ga-la
și-a pierdut un mânz și-un cal,
când au dat doi melci năvala.
Era vară, pe-nserat,
melcii l-au luat în coarne
neștiind că e-mpărat
și-au fost gata să-l răstoarne,
da-mpăratul s-a ținut
de-o mustață și-un perciune
și, de-aceea, n-a căzut.
Ce minune, ce minune!
Însă tot și-a sfârtecat,
într-un corn de melc, armura.
Cât e el de împărat,
nene, ce-a mai dat cu gura!
Iară melcul mai cornut
i-a cerut-o să i-o coasă
și-mpăratul a crezut
că l-a invitat la masă.
A intrat cu cal cu tot
până în bucătărie,
calul a căzut în bot
și-mpăratul, nu se știe
cum s-a-mpiedicat în prag,
pragul de la ușa mare
și-a picat cu cal, cu steag
într-o oală cu mâncare.
Fiind foarte-nfometat
a-nhgițit-o pân' la toartă.
Calului nici nu i-a dat.
Ah, ce soartă, ah, ce soartă!
De aceea, făcut foc,
(mânzul rămăsese-afară)
furiosul dobitoc
a dat buzna în cămară.
Iar acolo, ce să vezi?
Pe dulapuri și-n sertare,
mere, nuci și pepeni verzi,
printre căni și prin pahare.
Supărat pe împărat
calu-a-nfulecat o cană,
după care-a nechezat:
„Ce tocană, ce tocană!”
Mânzul, cum l-a auzit,
a-nhgițit și el o nucă!
După care a simțit
că-l împinge vânt de ducă,
însă împăratul, vai,
era mort după tocană!
N-ar fi renunțat, să-l tai.
Mai să-l ia un melc la goană,
dar au fost de s-au certat
și-au tulit-o, fiecare,
dobitoace și-mpărat,
separat, pe drumul mare.
De-aia,-n jos de Ga-ra-gal,
împăratul Ga-ra-ga-la
și-a pierdut și mânz și cal.
Ala, bala, portocala…
din volumul "În orașul Poc-în-plic"
vezi mai multe poezii de: Nicolae Neagu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.