La-nceput a fost un punct (2) - Nicolae Neagu
Adăugat de: Vimara

Se gândea cam cum ar fi să-nceapă
ca și bărzăunul să priceapă -
cap de bărzăune bâzâit,
nătărău, năuc și zăpăcit.
Și-a lăsat, așa, ca într-o doară,
tocul scos abia din călimară
rezemat în dinte,-n cioc,
ca un fel de pasăre de toc
și a observat ce se-ntâmplase:
tocul (poate pasărea?) ouase!

Ca să vezi minune! a zis ea,
ăsta e un ou... (și-așa părea).
Mai pe urmă, însă, a văzut
Că făcuse doar un punct.
Unul foarte negru și stingher
Ca o grăuncioară de piper,
o bobiță-boabă de mărgică
neagră, neagră, singură și mică
și-a cuprins-o mila: vai! și vai!
nu te las de unul singur, stai!
A mai căutat în călimară
și-a mai scos pe toc, afară,
înc-un punct, asemenea,
și l-a pus alăturea.

Ăsta nou-nouț pare mai mic,
și-a zis Alexandra (ce să zic!)
Însă ea n-a vrut să-l lase
tocul, pasărea cum îl ouase.
L-a mai rotunjit, l-a dres...
După câte-am înțeles
l-a mai îngroșat, la o adică,
doar cât geana genei de furnică,
iar furnica, una foarte mică.

Dar la urmă, ce-ntâmplare,
din prea mic, părea prea mare!
Și-a trecut, din nou, la celălalt,
încercând să-l facă mai înalt,
să-i mai potrivească în conture
puf de mierlă neagră, miez de mure
și așa, umblând de colo-ncoace,
mai punând cămăși, cojoace,
s-a trezit că nu mai are loc,
pe hârtie, nici un vârf de toc:
dintr-un punct în altul se-ntindea
noaptea cea mai neagră și mai grea;
noapte, cum s-ar spune,-n plină zi
și văzând-o,-aproape ațipi.



-din volumul "În orașul Poc-în-plic"



vezi mai multe poezii de: Nicolae Neagu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.