Calu-ndrept prin movilele patriei mele-adormite,
Din libere triburi numai fecior neștiut!
Cum galopau cândva după norocuri nedeslușite
Eu voi urma doar urma vremilor ce s-au trecut.
Armonica, nu prea demult, anunța-mprejurimea
Chiar președintele-n dans se sleia ca un cheag
Chemând ca să beie de muncă și cinste mulțimea
Iar pe fruntașă,-o-nălța în palme ca pe un steag.
La sunetu-armonicii, la cântec și râs din poiană
Fugeam rândunică-nțolit în costumul de mai
Dezghețatele ape grăbeau, în gunoaie de iarnă,
Să treacă-n uitări pe lângă aprinsul gulai.
Rusie! Triste și stranii pe maluri se stinseră sălcii,
Spre mâgla-abruptă plecate, spre bezna mută din fund,
Iar stelele tot strălucesc, sus, pe candelabrele păcii
Și luntrea mea putrezește demult uitată pe prund.
Și templul stinselor timpuri încins în albe coloane
Ca o fantasmă pieri prin ceața și câmpu-nghețat...
Jale nu am că-s prin colb călcate țariste coroane
Mă doare că dalbe biserici au fost ruinate în sat.
Imagini sătești! Să te naști aici e de-acum o splendoare
Ca îngeru-n țarini sub cupolă albastră de cer
Mă tem eu, mă tem ca și pasărea trainică-n aripi
Că zborul mi-or frânge și minuni n-am să pot să mai cer.
Mă tem că deasupra uita-vom puterea divină,
Din luntre-mi voi da doar de mâlul apelor reci
Și totul știind voi vrea singur moartea să vină,
Patrie slobodă - ideal îmi rămâi tu pe veci!
Rămâneței, rămâneți cu noi ceruri cu bolte înalte
Rămâi veselie din nopțile de sărbători,
Soarele-n brazde să încunune holdele alte
Cu vechea coroană din veșnicii, proaspeții zori.
Calu-n galop l-oi purta ca-n nopți să nu tulbur
Somnul în vise din sate ce-au înțepenit
Numeni n-a ști prin noapte-alicinda mea umbră
Și n-a auzi din câmpuri galopul tihnit.
Poate, suferind, rănitul întors din armată
Va aiuri maicii sale care-l veghează în plâns
Că un călăreț tăinuit nălucise din nopți lângă poartă,
Un fiu neștiut ce-n câmpul în pâclă s-a stins.
Traducere V. Bragagiu
vezi mai multe poezii de: Nikolai Rubţov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
„Oricât am acuza traducerea pentru imperfecţiunea sa, această muncă este şi va rămâne una dintre cele mai anevoioase şi demne de admiraţie dintre îndeletnicirile acestei lumi.”
[Goethe]
"Visez fără încetare... nu mai doresc decât un singur lucru pe lume: să traduc până la ceasul din urmă ceea ce freamătă în mine, să storc până la ultima picătură sucul fructului sălbatec pe care anii l-au copt. Atâta vreme cât exist vreau să cânt."
[George Enescu]
th3mirr0r
joi, 01 iunie 2017
Aș vrea să dau unele lămuriri despre Poet și despre traducerile de aici. Nikolai Rubțov(1936-1971), de socotiți anii vieții a trăit numai 35 de ani. A murit tragic, la beție fiind omorât de inima slabă și de logodnica sa. Nu prea alintat cu atenția în timpul vieții – un poet provincial, nimic mai mult, după moarte a fost recunoscut ca unul din cei mai mari poeți ruși. E aranjat în trio Tiutcev-Esenin-Rubțov. Rușii îl socot unic în marea perioadă a anilor50-70, când scriau nu mai puțin cunoscuții Voznesenskii, Evtușenko, Ahmadulina, Okudjava, Vladimir Vâsoțkii, Brodskii nemaivorbind de Ahmatova, Zaboloțkii și uriașul Pasternak. Dar anume Rubțov e numit „păstrătorul Rusiei” când ceilalți parcă fugeau de Rusia spre Occident. Născut și trăind în nordul Rusiei, unde tradițiile străvechi sunt încă nu-nu și iar vii, Rubțov a poetizat Rusia adevărată, cu înapoierea sa(după unii), cu satul ei, bălțile, mlaștinile, frigul și umezeala și, cred eu, cu singurătatea și tristețea sa. Îl citesc cu drag, mai ales că cunosc aceste locuri și, poate, chiar și Rusia aceasta.
Acum despre traduceri. Îndeobște eu traduc numai ce îmi place. Prin traduceri mă adâncesc mai profund în poezia tradusă, vorbesc cu Poetul(citesc numai Poeți) mai frățește, dacă vreți. Cunoscutul aici Nicu Rolea mi-a dăruit cândva o carte. Lângă această carte a mai adăugat o cărțulie – poeziile traduse ale lui Rubțov. Traducerile m-au ofensat. Erau, pur și simplu, niște repovestiri, nimic mai mult. Observ că la românii moderni aceste repovestiri se numesc traduceri, dar eu nu pot a le socoti astfel. Cândva, în copilărie(8-9 ani) aveam o carte Kalevala repovestită pentru copii. Atunci ea mi-a plăcut, dar peste ani am găsit-o tradusă(și foarte bine tradusă(două traduceri), și m-a încântat(și mă încântă) minunata poezie din ea, geniul micului popor finlandez, precum și geniul Elias Lonnrot. Mulțumesc și acum pentru prima carte, dar traducerea Kalevalei am citit-o mai târziu, fiind matur. Așa traduceri pe care le citesc acum din Tagore, Rubțov, Pasternak, Wang Wei, Rumi ș. mulți alții sunt, se vede că pentru cei de 8-9 ani. Poeții ruși au așa o zicală:„Poezia fără rimă nu e poezie rusă!” E cu atât mai obijduitor când folclorul românesc este unicul folclor din Europa perfect rimat și ritmat(rușii n-aveau (ca și alte popoare folclor rimat) și a ajuns la o stare când trebuie să spun „așa numita poezie”, fiindcă așa și este. Procentul citirii poeziei rusești(fie și în Rusia(dar nu mă tem să spun - în lume) este nesfârșit de mare față de procentul citirii „așa numitei poezii românești” numai în România. De aceea mi-am suflecat mânecele și am tradus cărțulia lui Rubțov în două luni, păstrând ritmica și mesajele cât am putut de perfect. Aceste traduceri le-am întors d-lui Rolea ca o mulțumire și cu un Rubțov viu pe cât am putut. Victor Bragagiu
bragagiu
joi, 01 iunie 2017