A gliei stea prin ceața înghețată,
Oprindu-se, privește-n ochi de apă,
Începe miezul nopții ca să bată
Și-n somn întreaga țară se îngroapă.
A gliei stea! Din clipe ce condamnă
Mi-o amintesc încet cum peste câmpuri
Ea arde peste aurul de toamnă,
Și peste ale iernilor arginturi.
A gliei stea nestinsă strălucește
Pentru o lume prinsă de alarme
Cu raza-i atingând prietenește
Orașele erupte din avalme.
Ci doar aici, în înghețata ceață,
Lumina i-i mai vie, împlinită
Și-s fericit că-mi arde, arde-n viață
În noaptea mea așa nelămurită.
Traducere V. Bragagiu
vezi mai multe poezii de: Nikolai Rubţov