E toamnă, frunza cade rară;
Vânt trist pe-a codrului cărări;
Şi cântece, şi primăvară,
Eu le-am lăsat pustii pe mări.
Cer blând, senin, lucea pe dealuri,
Dar calda-i rază a secat;
Nu mai ard flori pe-a mării valuri,
Austrul cântul şi-a curmat.
S-a scurs deşarta-mi tinereţe
Cu anii vitregilor sorţi;
Trist, suflă toamna prin ostreţe,
Şi-n inimă-mi tânjesc spre morţi.
vezi mai multe poezii de: Nikolaus Lenau