Nimeni nu va înțelege - Alexandra Edapo
Poezie adăugată de: Didiliciozza

    duminică, 11 octombrie 2015

Tablou pictat din rime;
Un vagabond le-a furat
iar versul s-a albit.
Nici măsura nu coincide
căci avea doi pantofi diferiți:
unul mai negru si altul de ieri;

Căuta ceva în gunoaie;
n-a găsit decât amintiri
și risipă
care nu țineau de foame;
amintirile altcuiva
nu pot să doară;

Tablou pictat din
amintirile altcuiva;
un vagabond le-a adunat
dintr-un tomberon;
amintirile pictate
încep să doară
atunci când le auzi ecoul
în zgomot ,pe peron,
de tren subteran
de abia plecat;

Catharsis în cotidian
sau în gunoaie ,
un vagabond căutând ceva
să-i suplinească nevoia
de a înțelege;
amintiri nu mai are,
le-a pierdut odată cu casa;

E târziu , sunet de camion
pe asfalt ce se îndepărtează
și odată cu el
și ultima amintire
cu tine.

E un pic de ploaie ,
improvizată viață, inima-carton,
desenează în palme de frig,
prin ceață vede drame
ce n-au avut loc:
el șofer la volan,
omor din culpă , copil-pieton;
în palme , de frig , două lacrimi
se-adună ca monument;
iar statistic oare câți artiști
își plâng în noapte
drame imaginate
de parcă destinul lor
n-ar fi tragic deja?

sau lege de empatie
al unui tragism
anonim pe care-l uită,
dar din același timp
cu secvența de ploaie,
același minut
cu camionul din zare,
aceleași secunde
cu palmele ude :
un șofer pe o trecere ,
din culpă , altundeva;

Tablou pictat, din gunoaie
adunate , de-un vagabond,
ce-i suplinesc nevoia de foame
și-l îmbracă ca să uite de frig;
A găsit doi pantofi la fel
unul de mâine și altul de ieri ;
A pus și rima la loc,
vagabond fără noroc,
a căutat răspunsuri de mic
ca-n fine să nu-nțeleagă nimic!



vezi mai multe poezii de: Didiliciozza




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Pot sa o numesc... poezie evolutiva? Asa imi vine acum in minte, pentru ca am observat convergenta versurilor din final spre rima, ca o modalitate tehnica ce vine sa intareasca mesajul. Formidabila gaselnita artistica, nu m-as fi gandit sa scriu asa!

Frumos si mesajul in sine, m-a miscat mult caracterizarea artistului care isi asuma un tragism peste ceea ce el traieste in realitate, ca un numitor comun al totalitatii imaginate a evenimentelor posibile, dintre care cele tragice ne marcheaza cu precadere, daca lasam firea sa isi spuna cuvantul! Si in acelasi timp, isi asuma si tragismul intrebarilor existentiale, ramase de multe ori fara raspuns...

Asa vad eu poezia ta, sper sa o fi decriptat cum trebuie. Daca nu, imi cer iertare pentru ca nu am vrut sa ma dau in spectacol aici, ci numai sa las entuziasmul sa ma faca partas la partitura ta.

Iti urez bun venit cu tot dragul!
andreionthepoetry
luni, 12 octombrie 2015


Te salut cu bucurie si iti urez bun venit!
petrica_c
luni, 12 octombrie 2015


Poezia aceasta îmi place mult! Bun venit!
Alexe Victor
luni, 12 octombrie 2015


Bine ai venit pe site! Interesante versuri construite cadențat unui alb imaculat al versului scris cu mult tact.
Felicitari!
ALapis
duminică, 11 octombrie 2015