Măreţul nor te-a botezat
Cu nume de crăiasă;
Întâiul ceas am aşteptat,
Să-ţi spun că-mi eşti frumoasă.
Luceafărul ţi-e tatăl drept
Şi mumă ti-e o stea.
Să rătăcesc la al tău piept,
Să-ţi spun că eşti a mea.
Crescut-ai fost de oameni,
Dar altceva tu esti;
Căci prea mult tu le semeni,
Acelor din poveşti.
Şi te slăvesc în gându-mi―
Miros vrajit de mac―
Retras în mele-mi rânduri,
Eu gându' mi-l împac.
Copilă-n seninată
Şi tot ce e nimic;
Pot chiar să mor o dată,
Dar vreau totuşi să-ţi zic.
Căci minte-mi e nebună
Şi dorul meu la fel;
Că-n răul cel demonic,
Văd îngerul din el.
Atunci tu roză albă
Ce-n toate m-ai atas,
Cum să renunţ la tine
Când mai e doar un pas ?...
Un pas în a mea minte,
Un veac sub al tău cer;
Eşti crinul ce nu simte :
Nici ploaie şi nici ger.
Nici că ai vrea o clipă
Cu ochi cuminţi să-mi spui;
Iubire să nu caut,
Acolo unde nu-i.
Cu ei eşti ca o soră,
Cu mine, un străin.
Şi-n viaţa asta o ora,
Aş vrea un dulce chin.
Te ştiu că eşti acolo
Între mister şi brută,
Căci eu voi fi acela
Ce-n noapte te sărută.
Ferice noi v-om fi —
Nimicule de azi―
Ca trestia înfrâtă,
În braţe ai să-mi cazi.
Cu pleoapele aprinse
De-un cenuşiu apus :
,,Iubite-voi in taină"
E tot ce am de spus.
vezi mai multe poezii de: George Dorian