Eu te-am scos din anonimatul frunzelor,
din refugiul mediocru al alunei.
Eu te-am aruncat în lumină
numindu-te roșu stufos,
precizându-ți săritura și țelul.
Tot ce faci îmi aparține
chiar dacă-ai începe deodată
să înoți în pietriș
sau să ronțăi mari bucăți de carton
sau să închizi și să deschizi, la nesfârșit,
ochii tăi mecanici,
nu mă poți deruta,
nu vei scăpa din carcera poeziei mele.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.