Iubitul meu, iubitul meu, mă-ncearcă
din nou temeritatea de-nceput
cu care am zvâcnit să te sărut
în noaptea ceea, minerală parcă.
Pe zidul de argint, erai săpat
ca un ciudat desen întunecat,
iar eu eram un romb de lună, poate,
și stam în iarnă, ca-n eternitate.
Azi, trec în altă vârstă, dar proclam
sărutul nostru, apărat cu schimbul,
strict înrămat sub iarnă, ca sub geam,
pe care nu-l desfigurează timpul.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.