atunci tu, cu atât mai puțin…
Umblu prin noroaie subțiri,
știind că las numai urmele mele
și că nici pe ele nu le vei recunoaște
la întoarcere…
Singurătatea se joacă de-a baba-oarba cu mine,
mă leagă la ochi, se lasă legată la ochi,
mă prinde, o prind;
o numesc, dacă ea îmi răspunde
că nu are nume, că e Baba Oarba și Surda și Ciunga,
și nici Oarba, nici Surda, nici Ciunga,
că nu are ochi, nici urechi, nici degete
și că mi s-a părut că se joacă cineva…
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.