Frumosul tău sân, vremea nu-l apasă.
Frumoșii tăi ochi, vremea nu i-a stors de culoare.
Când plutești pe mare, cu fața în sus,
ești încă logodnica mea.
– Da, bine-ar fi
sau, poate, n-ar fi bine
și n-ar fi în fire:
sunt de prea multă vreme pe lume –
însuși sărutul tău ideal
nu e oare o necuviință?
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.