Am așteptat această clipă în care, față-n față
să călătorim spre o țintă care ne desparte;
față-n față, cu trăsăturile de-o violentă reciprocitate,
cu mâinile consumate de sânge, neîndrăznind să se sărute,
cu hainele necutezând să bată în roșu,
cu gurile ocolite de cuvântul
care aduce ziua și seara peste lucruri.
Iată-ne, deci, față-n față, înstrăinându-ne
cu toată puterea noastră de neînțelegere,
într-o adversitate de specie – încât,
când trenul ne aruncă pe unul în brațele celuilalt,
avem revelația morții,
așa cum au avut-o, probabil, mamuții
sărind în era următoare.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.