Inelu-adolescenței, cât timp ți-l văd pe deget
clipind cu sârguință, nu poți să-mi fii logodnic.
Cât timp stângaci ți-e gândul, mă-nstrăinez și preget,
visând lucida ploaie care-l va face rodnic.
Ca să m-ajungi din urmă, ar trebui să simți
impulsul cast și mândru, cosmonautic poate,
spre-această galaxie de astre înzestrate
cu sărutări severe și cu idei fierbinți.
Atunci, ca să-ți fie mai blândă aventura,
m-aș îmbrăca-n sfială ca-ntr-o ceață, până,
de dragoste, inelul ți s-ar topi în mână,
și mi-ai păta cu aur obrajii, ochii, gura.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian