N-aș fi crezut că vom plânge-mpreună…
Fețele noastre veneau de la bal,
marmoreene, sub lacrimi, sub lună…
Ne despărțeam – ca-ntr-o apoteoză.
De-atâta durere – străine-mi păreau
ochiul meu verde, unghia-mi roză.
Flămânzi de distrugere, treceam în final,
cu săruturi extatice sărbătorind
dezastru deplin, triumfal.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.