Sub albastrele ninsori
m-am culcat de-atâtea ori,
ascultându-mi tristul sânge
înghețând încetișor,
iar de n-am putut să mor
e că și zăpada, poate,
se oprea la jumătate,
sau că zâmbetul sonor
al iubirii alungate
se-ntorcea, răzbunător,
dezghețându-mă din toate,
furișându-mi-se-n sânge,
în meninge, în palori…
…Ninge-albastru. Iarăși ninge.
Cum să mai încerc să mor?
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.