Sărind câte trei portative, te caut
sus, tot mai sus,
în sunetul dulce și tânăr, de flaut.
Unde ți-s genele? Nu-s.
Apoi, spre solare alămuri cobor,
în pâlnii vii ca havuzele,
ca să mă-mproaște aurul lor.
Nu-ți aflu buzele.
Și mai adânc, mă-ncumet spre strune
mature, fundamentale.
Arcușul nu scrie nicio minune
fără mâinile tale.
Tace orchestra. Portativul e rece, subțire,
ca o riglă de calcul, în ceasul acesta.
Când te-ntorci, sonoră iubire?
Tace orchestra.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.