Dacă n-ar fi fost vrăbiile,
aș fi murit de mult, spuse copacul.
Mi-aș fi putut trăi moartea în voie,
fără sutele de injecții sonore în pielea mea
subțiată de exercițiul istovitor al verii,
fără forfota feroce, contrazicând anotimpul solemn
cu obscure reflexe, cu mirosuri indecente,
cu pene, cu ciocuri, cu gheare, cu glasuri –
cine mai poate crede în demnitatea mea
sau măcar în consimțirea mea
la ritualul inefabil al iernii?
Ce mai puteam face eu, în acea derută,
sub atacul lipsit de noblețe,
eu însumi înjosit în ochiul soarelui?
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.