Cum mergeau,
când încrucișându-și gâturile,
când cu gâturile paralele,
în plutirea lor de film încetinit,
albe-cafenii, amestecându-și câteodată
blondele contraste, devenind
selenare capete și trupuri,
nemaiputând privi la lucruri
decât de la-nălțimea lunii,
cum își mișcau picioarele gracile
ca antenele, și oasele din frunte
cum dădeau tristețe și exil,
și cum călcau în cercul limitat,
evadând sensibil, vertical,
de parcă-ar fi fost trase de-o nevăzută lesă
îndrăgostită doar de capetele lor,
urându-le captivul trup,
și cum se despărțeau, cum se urmau,
ca niște ore lungi
dintr-un orar de specii revolute –
girafele.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.