Apoi s-a schimbat anotimpul –
și totul a redevenit distinct.
Toate făceau loc iubirii.
Vrăbiile fură înlocuite cu însăși
creația copacului – frunzele.
Poarta gheții se dădu în lături
și apa spectaculoasă își impuse punctul de vedere.
Delimitați, în sfârșit,
oamenii se putură constitui în cupluri,
și gurile lor inventară sărutul.
Așa treceau oamenii, doi câte doi,
pândiți de câte un al treilea
nu-și mai putea suporta singurătatea.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian