Ținea brațele-amândouă ridicate,
într-o mână trandafirul, în cealaltă
flautul străpuns
de o dulce măduvă de sunet
– și dansa. Apoi, cu șase gesturi,
desenă orașe, ascuți
zvelte țipete de apă. (În culise,
apăsau manete și butoane
pe marele tablou de comandă.) Ea
inventă mașina cu aburi, se drapă
într-o mantie invizibilă pe care
erau pictate, cu verde pe verde, ierburi de mare.
Apoi mâncă, bău, și deodată
deveni o prea frumoasă fată
și le jură iubire tuturor.
Dar, la sfârșit, aplauzele fură slabe.
Maimuța recăzu în patru labe.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.