Mă ocolesc de la un timp
acele întâmplări frumoase
– iubire, primăvară, păsări,
garoafe, râuri și risipe –
de parc-aș fi sortit din toate
unei anume întâmplări,
care mă smulge către ea
cu-o stranie unicitate.
Și iată cum pestrița viață
mă părăsește ca și când
aș pierde mările și norii,
și continentele mi-ar curge
din mâini – ca niște fructe triste –
de nu mai sunt decât atât
cât poruncește-acea-ntâmplare
care mă smulge către ea,
spre slava ei necruțătoare.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.