Iată-mă-așadar,
una, iarăși una,
singură cu luna,
fructul meu amar.
Umbra mi-o aștern,
lungă, pe caiete.
Ore trec, încete,
cu miros de ierni.
N-au țipat de mult,
în grădini, păunii.
Pasul mut al lunii
doar îl mai ascult.
Și peste hârtii,
pașii poeziei…
Timpule, îmbie-i
să-nnopteze-aici.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.