jignind marea
cu trufia de a scrie lângă ea,
în loc s-o contemplu cu pielea,
s-o gust cu ochii,
eventual să mă înec.
Ea se apropie bolborosind,
se preface că-mi linge piciorul
și-apoi mă înhață,
mă pălmuiește,
îmi udă hârtiile
– nu se poate citi nimic
decât, ici, acolo, o literă cețoasă,
poate „n”, poate „z”, poate „unz”,
poate-o silabă din foștii mei umeri rotunzi.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.