Stau culcate-n iarbă
ca un râu sleit.
Pescarii le-au întins și le-au cârpit
și, iată, ceva din largul mării
a ajuns la mal,
niște ciudate zale transparente
pe care lunecă reflexul pal
al unor vechi și îndârjite lupte…
Ce atitudini și ce sentimente,
ce nevăzute destine de pești
se cos în ochiurile-acestea rupte
și iarăși înnădite, după furtună?
Jos, foarte departe, marea se duce și vine,
și talianele respiră ca un abur verzui
în ritmul ei, cum marea respiră sub lună
și mușchii pescarilor se umplă încet,
și malul e-o plutitoare corabie
mânată în larg de-un poet.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.