Au fost toamne sumbre, somptuoase,
ca decadența unui imperiu.
Ce sunet orgiac cutreiera ținutul!
Gemea culoarea, sătulă de ea însăși,
până când, năprasnic, năruindu-se,
descoperea schela pădurii, fumegând
de presimțirea ploii…
Și se sfârșea un timp.
Mi-e toamna de acum suavă
și fără de cruzime.
Mi-e dulce frunza.
Apele întineresc ciudat în lumină –
și aștept o iubire transparentă ca aceste văzduhuri
în care potecile-și strecoară
afluenții de aur…
Începe-un timp.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.