Bătrânul, copilărosul poet
spunea versuri blânde și mici.
Căzuse-ntr-un jilț desuet,
îngropat sub pisici.
Gândul de-a fi nemuritor
îl lăsase deoparte.
Deci, nu mai avea viitor.
Deci era gata de moarte.
O mască a Geniului, din perete,
îl privea neclintit.
Mâțele galbene, grase, încete,
torceau vid.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.