Rară, moale fulguire
A-nceput de dimineață
Astupând o nesfârșire
Și băltoace prinse-n gheață.
Câtă liniște-n ninsoare!
Fulgii parcă n-au vreo grabă
Și timizi de depărtare
Se opresc fără de treabă.
Li se leagănă avântul
Ce-ar dori să îi ridice,
În smerenie că vântul
Ține hățurile fricii.
Înghețatele cadouri
Pentru cugetul cuminte
Ale stelelor ecouri
Născătoare de cuvinte.
Încântările căderii
Ce ne-nfricoșează traiul
Îi dă inimii să spere
Minunat cât este raiul.
Unde-i pace și odihnă,
Unde jale nu-i, tristețe...
Ninge, ninge, ninge tihnă...
Ninge, ninge frumusețe...
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Minunat, felicitări. Sincer, m-am cam săturat de zăpadă, dar o ninsoare ca-n versurile tale aș admira la nesfârșit.
Felix
luni, 19 februarie 2018