.Noaptea doarme liniștită
Noaptea doarme liniștită
Pe o pernă la răscruci
Și cu visul mă invită
Să alerg după năluci.
Nestatornică e luna
Vrea să vină pe maidan
Să ceară în gând, arvuna,
Regăsirii, an de an.
Însă eu, pe jumătate,
Astăzi, dorm în visul meu
Și mă-ntreb cum de se poate
Să-ntâlnesc luna mereu?
Cum de văd toți trandafirii
Legănându-se în vânt
Și pe noi, pe-al amintirii,
Val de ceață, când și când!?
Mă cobor și mă înalț
Peste munți de veșnicii
Iar tăcerea cu nesaț
O ascund vis să știi.
Nu aș vrea ca lumea toată
S-o ridic sau s-o scufund,
Însă vulturii-mi dau roată
Ascunzând visul în prund.
Ce-aș mai alerga cu tine
Prinși de lună sau de soare
În iubirea care vine
Ca un mic boboc de floare.
Dar mă-ntorc cu stele-n mână,
Le-am cules din versul tău
Unde luna ca o zână
Se plimba pe-ntinsul hău.
vezi mai multe poezii de: emaanastasia