Focuri ling, ca niște hidre,
seminții de vechi păduri;
Sar la cer cangurii suri,
scormonesc pârâuri vidre.
Crapă pietre murmurânde
în carnagiul arămiu;
Urlă-n soare sângeriu
vântul flăcării flămânde.
Fumu-n trombe colosale
poartă vaierul de cerb;
Ape sulfuroase-și fierb
paradisuri australe.
Pe grumazul de balaur,
focul a sculptat colan
- ca un vechi plastician -
koala poleit cu aur.
Vulturii fac zbor de veghe
peste temnița de fum;
Pini gigantici, printre scrum,
își târăsc umbrele-n zeghe.
Se aștern cenuși în salbe
pe pământ cărămiziu;
Norii curg, într-un târziu,
arborilor coame albe.
vezi mai multe poezii de: gabriel cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, doamnă Lucia Eniu, pentru comentariu și apreciere! :)
gabriel cristea (autor)
miercuri, 21 aprilie 2021
E atât de picturală poezia dumneavoastră, domnule Cristea! Mie mi-a amintit, prin culoare, atmosferă și exotism, de picturile lui Le Douanier Rousseau. E, de asemenea, multă sonoritate în versuri, prin aliterații, îndeosebi.
Lucia Eniu
marți, 20 aprilie 2021