sunt un zombi draga mea
trăiesc o moarte necunoscută sub jurământ divin
pe plaja minţii mele
un milion opt sute două zeci şi unu
un milion opt sute două zeci şi doi
un milion opt sute...
un milion...
un...
iar am uitat câţi neuroni kamikaze s-au dus
e molimă
să nu te superi iar că îţi scriu pe fugă
e furtună în largul regretelor
şi un cutremur de 8 mi-a crăpat epifiza tocmai la tine
se anunţă şi un tsunami
botezat alzheimer de un mucalit care te-a iubit înaintea mea
uite vine primul val
al doilea
al treilea
cred că voi începe altă numărătoare de întuneric
pe degete pe lacrimi
unu
patru
zece
ieri am îngropat mai mult de jumătate din trecut
fără parastase
nu mai e în trend prin acest univers invers
tu cum ai ajuns în paradis
iartă-mă dacă voi încheia
nu mai văd decât ascuţişul de coasă
vine iubito marele val
să îmi scrii
găseşti tu o adresă
vezi mai multe poezii de: paparuz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.