Nu las nimic lumii zgârcite - Caianemus
Poezie adăugată de: Caianemus

    sâmbătă, 29 aprilie 2017

Eu vreau să plec din lumea aceasta!
Nu pot evolua în ea,
Nu pot avea un sens în viață
Căci îmi distruge calea mea!

Degeaba știe să trăiască,
Dar să împartă ea nu vrea,
De secole e ca o oarbă,
Să evolueze ea nu vrea!

Copii se nasc în lumea asta
Și nu-s orientați de ea,
Primesc o educație proastă,
Nu li se oferă scop în ea!

În secolul cel două`ș-unu
Omul de rând e tot sărac,
Gunoi sau rob e pentru unii,
Discriminat și ignorat!

Eu vreau să plec din lumea aceasta
Nimic nu vreau ca să îi dau,
Nu-i las nimic lumii zgârcite
Geniul din mine îl retrag!

Știu că tot ce există-n lume
Pentru lume e dat ca dar
De cei ce s-au plimbat prin lume
Geniile de altă dat!

Acum mi-e clară această lume,
De secole se vede clar
Ce este omul pentru lume,
Cât de avid e pentru ea.

Să fie bine pentru toți,
De aceea-aș vrea să mă revărs,
Dar secolele ce-au trecut
Arată răul tot mai mult!

Tot ce s-a dat aceste-i specii
Să evolueze poate ea
Căci nimic nu îi lipsește:
Genii au fost și sunt în ea!

Adio îi zic aceste-i specii -
Sufletu-mi plânge ce e ea,
Căci tot săracă-i după secole
La cât de multe i s-a dat,
Nefolosind nimic din dar!



vezi mai multe poezii de: Caianemus




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.