Nu-mi datorezi nimic, nici mângâiere,
Nici margarete din adâncul tău!
Într-un buchet de gânduri efemere,
Am adunat de mult tot ce-a fost rău.
Nu-mi datorezi nici palide cuvinte,
Ce s-au pierdut în reci dezamăgiri,
Și nici măcar iubirea fără minte,
Răpusă-n spinii goi de trandafiri!
Îmi ești dator cu roua de sub pleoape,
Cu-adânci tăceri depuse-n palma mea,
Cu nopțile când te aveam aproape
Și mă numeai „duioasă rândunea“!
Îmi ești dator cu zile însorite,
Când ne iubeam, la braț cu flori de câmp,
Sau două ramuri vii, nedespărțite,
Ne împleteam, sălbatice, pe dâmb!
Ar trebui să-ți socotesc dobândă
La tot ce-aveai să-mi dai și n-am primit,
Dar n-aș putea să cred că-a ta osândă
Azi mi-ar plăti tot ce am pătimit,
Așa c-o să renunț la hărțuire,
Ești liber să te-afunzi în mări adânci!
Îndreaptă-te direct spre năruire,
Nu-s eu aceea care-ți va da brânci!
vezi mai multe poezii de: Camelia Ardelean
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Manole, cuvintele tale mi-au mers la suflet! Îți mulțumesc mult! Drag,
Camelia Ardelean (autor)
sâmbătă, 09 aprilie 2016
Mulțumesc, dragă Deea, bucuroasă de rezonanță și popas! Cu drag,
Camelia Ardelean (autor)
sâmbătă, 09 aprilie 2016
Mulțumesc, Stomff, pentru prezența ta caldă și pentru cuvintele frumoase! Mă bucur să te am alături! Cu drag,
Camelia Ardelean (autor)
sâmbătă, 09 aprilie 2016
Poezia are o frumuseţe nobilă, caracteristică scrierilor tale.
Manole
sâmbătă, 02 aprilie 2016
Camelia, plăcere să te regăsesc, să te citesc, să te recitesc.Versurile tale sunt deosebite, ca de obicei.
deea
sâmbătă, 02 aprilie 2016
Foarte frumos scrisa si finalul este plin de invataminte. Mereu placuta trecerea pe la pagina ta. Multumesc
stomff
vineri, 01 aprilie 2016