Trecutul n-are de ce
Sǎ ne atârne în spate,
Doar prezentu-i Mallarmé
Modelându-ne cât poate.
Jugu-apasǎ pe grumaz
Pentru toţi, ca pedepsiţi
Printre lacrimi fǎrǎ haz,
Sǎ fim slabi şi surghiuniţi.
Ticǎloase voci sǎ toace
Tot pustiul necurat,
Noi sǎ slǎvim azuriul
Cǎ-i uşor de conjugat.
Lumina este în tine
Aur fin, multe carate,
Nu te plânge, ştii prea bine
Ce-nseamnǎ fatalitate.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.