Suntem ca două emisfere
Pe care plouă mut
Pe care ninge blând
Ca două clipe-n lume, efemere...
Cât te-am iubit de mult
Tu nu vei ști nicicând.
Suntem iubite, luna și pământul
Când te dezmierd în noapte
Tu-mbrățișezi marea cu șoapte
Și suntem pulberea de stele ce-o stârnește vântul
Pe care-o plouă mut
Pe care-o ninge blând
Pe cele două emisfere...
Cât m-ai iubit de mult
Eu nu voi ști...nicicând.
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, domnule Oancea Aurel, mă bucur că ai cuprins poezia mea și cu sufletul...
andreionthepoetry, îți mulțumesc pentru frumosul tău comentariu ! Inima mea cântă...
Cu drag și prețuire, adina.e, îți mulțumesc !
Mulțumesc, Andrei ! Tare frumos îmi mângâi sufletul cu cuvintele tale...
Mulțumesc , Dana, mă bucur de fiecare comentariu al tău !
mirimirela (autor)
joi, 20 august 2015
foarte frumoasa..
felicitari,mirela!
danab
miercuri, 19 august 2015
Tare frumosasezi uneori cuvintele fara nicio metrica , fara rime cautate , simplu si adevarat.
stomff
miercuri, 19 august 2015
Multă sensibilitate. Admiratie, Mirela.
adina.e
miercuri, 19 august 2015
Am citit o... melodie. Am ascultat-o cu ochii si am aplaudat-o cu sufletul! Din nou superb!
andreionthepoetry
miercuri, 19 august 2015
Am citit cu mare plăcere acest delicat poem, nu doar cu privirea...
Oancea Aurel
marți, 18 august 2015