dar tu erai goală
şi cuvintele ţi se scurgeau
pe bărbie
pe sâni
aproape nemestecate
erai goală
şi lumea se îmbulzea
să te umple
ca şi cum n-ai fi fost
sau poate tocmai de aceea
doar lacrimile ţi se învârteau
în jurul capului
ca un nimb sfidător
erai goală în mijlocul
celor plini de ei
ca o păpuşă
ca o lună
ca un pahar
iar sufletul tău
îmi sorbea
toate sentimentele
îngrămădindu-le la un loc
într-o gaură neagră
într-un alt univers
aş fi putut muri de singurătate
încă mai pot
dar tu eşti încă goală
pe piedestalul ochiului meu vitraliu
şi nu-mi pot permite
să îl închid
vezi mai multe poezii de: paparuz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
multumiri!
paparuz (autor)
joi, 27 august 2015
A fost goală... "nud"
De un... "Verde "Crud"?
Mi-a plăcut,
pavalachepaul
miercuri, 26 august 2015
Frumos! Toate cele bune îţi doresc.
Banu.Mircea
marți, 25 august 2015